(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai in termenul de prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare.
In acceptiunea textului legal a opune oricand nulitatea relativa, inseamna a evita astfel obligarea la executarea unui contract anulabil, si nu a valorifica dreptul de a obtine anularea contractului pe cale de exceptie, in calitate de parat, dupa implinirea termenului de invocarea acestei sanctiuni. Rezulta ca nulitatea relativa poate fi obtinuta sau invocata numai pe cale de actiune, inauntrul termenului de prescriptie fixat de lege. Pe cale de exceptie, nulitatea relativa nu se obtine, nu se invoca, ci doar poate fi opusa, oricand. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1309-1310]