(1) Atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la art. 1.191.
(2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.
(3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla acceptare a beneficiarului optiunii.
(4) Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact.
(5) Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie.
Pactul de optiune nu este un act unilateral, ci o promisiune unilaterala de a contracta, atunci cand beneficiarul ei se decide in ecest sens, asa cum este oferta de a contracta. [T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu 2012, p. 22]
Un astfel de pact de optiune, prin generalitatea reglementarilor nuoului Cod civil, va putea fi utilizat pentru incheierea diverselor categorii de contracte, nu numai in materie de vanzare. [T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu 2012, p. 23]
In materia pactului de optiune, nu se pune problema refuzului nejustificat de neexecutare a promisiunii pentru a se pune in discutie dreptul beneficiarului la acordarea daunelor-interese sau pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract, deoarece oferta irevocabila a promitentului contine toate elementele viitorului contract, iar promitentul nu poate impiedica acceptul beneficiarului, care marcheaza momentul incheierii contractului.
In ceea ce priveste cerinta de capacitate pentru perfectarea pactului de optiune, intocmai ca si la promisiunea unilateral de vanzare-cumparare, se face distinctia intre promitent, care trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru a vinde la momentul incheierii pactului, cand se angajeaza juridic, deplin si definitive sa vanda, si beneficiar, care trebuie sa aiba capacitatea de a consimti la vanzare, in momentul acceptarii promisiunii. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 100]