Art. 1.282. Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori

(1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul.

(2) Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai partilor.

Astfel cum rezulta din textul legal, regula transmisibilitatii pe cale succesorala comporta si unele exceptii, astfel: a) partile pot prevedea expres ca efectele contractului nu se vor produce in beneficiul si, respectiv, sarcina succesorilor universali si cu titlu universal (stipulatia partilor). De pilda, intr-un contract de locatiune, partile stipuleaza ca in cazul in care locatarul va deceda, locatiunea nu va continua in persoana succesorilor sai; b) contractele intuitu personae inceteaza de regula, la moartea partii contractante, in considerarea identitatii sau calitatilor careia s-au incheiat (exceptia rezulta din natura contractului). Efectele lor nu se vor produce fata de succesorii universali sau cu titlu universal, dimpotriva, ele se sting. De exemplu, in cazul contractului de intretinere, efectele acestuia inceteaza la moartea intretinutului (aceeasi regula se aplica si la contractul de renta viagera, de mandat etc.); c) este posibil si ca legea sa prevada ca anumite efecte ale contractului nu se mai produc in rapoartele dintre succesori (de exemplu, solidaritatea pasiva inceteaza in cazul succesiunii). [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 182]

In raport cu drepturile si obligatiile personale nascute din contractele incheiate de autorul sau, succesorul cu titlu particular are calitatea, in principiu, de tert propriu-zis. Asadar, asemenea contracte nu produc niciun efect fata de succesorul cu titlu particular. Asa, de pilda, contractul incheiat enterior de catre vanzatorul unui imobil cu antreprenorul acestuia nu produce niciun efect fata de cumparator. Doctrina juridica, legea sau jurisprudenta admit totusi si existenta unor exceptii cand, si in cazul unor drepturi si obligatii personale, succesorul cu titlu particular are calitatea de avand-cauza. Asemenea exceptii sunt: a) in cazul in care partile prevad expres in contractul respectiv ca drepturile si obligatiile personale ale autorului se transmit la succesorii cu titlu particular, cu conditia indeplinirii conditiilor de opozabilitate ale acestei obligatii fata de tertul dobanditor; b) atunci cand transmisiunea drepturilor si obligatiilor personale la succesorul cu titlu particular rezulta implicit din contract sau din caracterul accesoriu al acestora in raport cu bunul sau dreptul dobandit. Asa, de pilda, cesionarul unei creante – succesor cu titlu particular – va beneficia, in lipsa unei clauze contrare, de garantiile ce insotesc, ca accesoriu, dreptul la creanta, si care s-au nascut dintr-un contract incheiat anterior de cedent cu o alta persoana; c) in situatiile cand legea prevede transmiterea obligatiilor personale ale autorului catre succesorii cu titlu particular. Astfel, dobanditorul unui imobil trebuie sa trebuie respecte contractul de inchiriere sau de arenda a cestuia incheiat de catre autor inainte de vanzare, daca acesta respecta conditiile speciale prevazute de lege; contractul de asigurare incheiat de instrainator cu privire la bunul transmis continua de plin drept in favoarea si, respectiv, sarcina dobanditorului. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 183]