(1) Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.
Din contractul incheiat intre stipulant si promitent, se naste un drept direct in patrimoniul tertului beneficiar, fara sa treaca nici macar o clipa prin patrimoniul stipulantului. Dobandirea dreptului este originara si are loc pe momentul incheierii contractului, fara a fi necesar consimtamantul tertului. In formularea legiuitorului: “Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.” De aici, o serie de consecinte complexe:
a) Tertul beneficiar nu este in pericol de a suporta concursul creditorilor stipulantului si eventuala insolvabilitate prezenta sau viitoare a acestuia;
b) In cazul in care tertul beneficiar decedeaza inainte de a fi confirmat dreptul nascut in favoarea sa, dreptul respectiv, facand parte din patrimoniul sau, se va transmite la proprii mostenitori
c) Deci, din stipulatia pentru altul, intre tertul beneficiar si promitent se naste un raport obligational; tertul beneficia are calitatea de creditor si promitentul are calitatea de debitor. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 213]
NCC face aplicatii ale stipulatiei pentru altul in cateva texte. Pot fi considerate aplicatii practice ale stipulatiei pentru altul:
– in cazul contractului de asigurare, art. 2199 NCC, cand asiguratul (stipulantul) poate stipula ca asiguratorul (promitentul) sa plateasca indemnizatia de asigurare unei terte persoane straine de contractul de asigurare;
– in cazul contractului de transport de bunuri (art. 1955NCC), cand expeditorul convine cu transportatorul ca acesta din urma sa predea marfa destinatarului care nu este parte la contract; expeditorul in acest caz are calitatea de stipulant, tranportatorul pe cea de promitent, iar destinatarul pe cea de tert beneficiar;
– in cazul contractului de donatie cu sarcina, cand donatorul (stipulantul) si donatarul (promitentul) au prevazut expres in contract ca, acesta din urma va executa o prestatie in favoarea unei terte persoane;
– in cazul contractului de renta viagera, art. 2243 alin. (2) NCC, care prevede ca „renta viagera poate fi stipulata in favoarea unei terte persoane”; prin urmare, credirentierul poate avea calitatea de stipulant, debirentierul pe acea de promitent, iar persoana in favoarea careia s-a instituit renta va fi tert beneficiar: [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 352-353]
Clauza dintr-un contract de vânzare-cumpărare de acţiuni prin care cumpărătorul s-a obligat faţă de vânzător ca, în situaţia în care societatea privatizată nu va reuşi să îşi achite obligaţiile bugetare, să plătească din surse proprii aceste debite către creditorul bugetar, reprezintă, în realitate, o stipulaţie pentru altul, caz în care drepturile se nasc direct şi nemijlocit în patrimoniul terţului beneficiar, care are o acţiune directă împotriva promitentului pentru satisfacerea dreptului său.
Deşi stipulantul poate acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, acest lucru este, însă, posibil numai pentru executarea obligaţiei faţă de terţa persoană, nu faţă de el însuşi, şi, prin urmare, vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în calitate de stipulant, nu este în măsură să solicite obligarea cumpărătorului, în calitate de promitent, la plata către el însuşi a sumei ce reprezintă datoriile societăţii privatizate către creditorul bugetar, fiind corectă soluţia instanţei de respingere a acestui capăt de cerere. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 153 din 22 ianuarie 2015, www.scj.ro]