(1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata.
(2) Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau al promitentului.
Conditia acceptarii stipulatiei de catre tertul beneficiar nu reprezinta o conditie de validitate a stipulatiei. Argumentul esential pe care il aducem in acest sens este bazat pe dispozitiile art. 1284 alin. (2) NCC care dispune ca „Prin efectul stipulatiei beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea stipulatiei”.
In primul rand, dreptul dobandit prin efectul imediat si direct al stipulatiei pentru altul, il reprezinta dreptul tertului beneficiar de a solicita executarea prestatiei catre promitent, iar nu dreptul subiectiv in plenitudinea acestuia asa cum este el continut in stipulatie. Apreciem aceasta, bazandu-ne pe interpretarea coroborata a art. 1286 NCC care prevede faptul ca daca tertul nu accepta stipulatia dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata, cu natura dreptului dobandit prin stipulatie, aspect ce ne conduce la concluzia ca, ceea ce dobandeste tertul beneficiar, ca efect al stipulatiei, nu este dreptul subiectiv in plenitudinea acestuia (dreptul de creanta), ci doar „dreptul de a solicita direct promitentului executarea prestatiei”. Din momentul in care solicita promitentului executarea prestatiei, prin simpla cerere de solicitare a prestatiei a tertului beneficiar, se realizeaza si acceptarea stipulatiei care din punctul nostru de vedere devine neindoielnica.
Prin urmare, acceptarea stipulatiei reprezinta o conditie pentru nasterea dreptului subiectiv in plenitudinea acestuia, asa cum este el continut in stipulatie. In sprijinul acestui punct de vedere invocam si dispozitiile art. 1286 alin. (2) NCC care prevad ca „Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 348]
Intre tertul beneficiar si promitent se naste un raport juridic obligational complex care, intr-o prima etapa, naste in patrimoniul tertului beneficiar dreptul de a cere executarea prestatiei. Odata solicitata executarea prestatiei, fiind ineplinita si conditia ceruta in art. 1286 alin. (1) NCC, anume, aceea a acceptarii, se naste dreptul subiectiv continut in stipulatie. Odata nascut dreptul subiectiv continut in stipulatie, tertul beneficiar poate utiliza toate mijloacele pe care le are la dispozitie orice creditor, de la actiunea in executarea prestatiilor, la actiunea oblica, pauliana etc. si poate excuta in acest scop inclusiv garantii speciale constituite de promitent prin contractul incheiat cu stipulantul (fideiusiune, gaj, ipoteca). [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 351]