(1) Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
Aprecierea caracterului secret al contra-inscrisului este o chestiune de fapt. Contra-inscrisul este lipsit de caracter secret in toate cazurile cand a fost supus unei publicitati, care, prin natura sa, este destinata a aduce actele juridice la cunostinta tertilor, cum sunt: transcrierea actului, intabularea, inscrierea in arhiva electronica. Primirea de data certa nu este de natura sa inlature caracterul secret al actului. Actul secret poate sa fie incheiat chiar sin forma autentica notariala, autentificarea nereprezentand un oficiu care ii rapeste caracterul secret al actului. Nici macar inregistrarea actului la organele financiare si indeplinirea altor formalitati fiscale, nu inlatura caracterul secret al acestuia; administratia fiscala nu este un organism de publicitate. Cu toate acestea, contra-inscrisul este lipsit de caracter secret atunci cand existenta lui este mentionata in actul aparent sau public. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, pp. 219-220]
Desi adesea actul secret este numit “contra-inscris”, aceasta nu trebuie sa ne determine sa credem ca este absolut necesar ca actul secret sa fie concretizat intr-un inscris. Actul secret trebuie sa existe in sens de negotium, adica de operatiune juridica reala care produce adevaratele efecte intre partile contractante. In acest sens, actul secret poate sa lipseasca daca este privit ca instrumentum , dar este indispensabil privit ca negotium. In sfarsit, trebuie precizat si ca, la un anumit nivel, actul secret se confunda cu acordul simulatoriu. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 220]
Relatia temporala intre actul secret si actul aparent trebuie sa existe in sensul manifestarii de vointa (negtium iuris) si nu in sens de inscris constatator (instrumentum). De aceea, din punctul nostru de vedere, exista simulatie chiar daca inscrisul constatator al actului secret (ocult) a fost intocmit dupa actul aparent. Atata timp cat acordul simulator in manifestarea de vointa a fost anterior, nu mai are relevanta data actului secret. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 361]