Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand imputernicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost incredintate, raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut, cu buna-credinta, in incheierea valabila a contractului.
Pentru a fi angajata raspunderea reprezentantului este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
a) reprezentantul sa fi actionat in numele reprezentatului (dispozitiile art. 1310 NCC nu sunt aplicabile in ipoteza reprezentarii indirecte – art. 1297 NCC, nici in cazul abuzului de putere savarsit de reprezentant – art. 1303-1304 NCC);
b) reprezentantul trebuie sa fi cunoscut sau sa fi putut cunoaste incetarea puterii de reprezentare sau faptul ca actioneaza in afara limitelor acesteia (art. 2036 NCC);
c) tertul sa fi fost de buna-credinta la incheierea contractului (dovada contrara revine reprezentantului);
d) reprezentatul sa nu fi ratificat contractul in conditiile art. 1311 si urm. NCC. [H. Dumitrescu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1374]