Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri.
Exista imbogatire, de fiecare data cand in patrimoniul imbogatitului se poate inregistra orice avantaj care poate fi evaluat in bani, fara sa fie necesara o crestere a activului patrimonial, fiind suficienta si o diminuare a pasivului (chiat daca matematic si contabil duce la exact acelasi rezultat). [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 371]
Neimputabilitatea imbogatirii este echivalenta de fapt cu buna-credinta a imbogatitului. (…) Asadar, in cazul imbogatirii fara justa cauza, imbogatitul nu trebuie sa fie in culpa. Fundamentul actiunii de in rem verso nu consta intr-o conduita culpabila a debitorului, ci rezida in indatorirea generala de a nu ne imbogati in dauna altuia. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 373]
Imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic, si care naste posibilitatea acoperirii prejudiciului pe calea unei actio de in rem verso.
Astfel, in cazul in care printr-o actiune in despagubiri – formulata ulterior momentului rezilierii contractului de locatiune – locatarul solicita sporul de valoare adus imobilului inchiriat si in absenta unei conventii a partilor cu privire la soarta investitiilor facute de catre acesta, temeiul juridic al actiunii in despagubiri este corect determinat ca fiind imbogatirea fara justa cauza. [ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2306 din 18 iunie 2014,ww. scj.ro]
În cazul în care părţile unui contract complex, de vânzare-cumpărare şi de executare lucrări, au stipulat o clauză potrivit căreia cumpărătorul renunţă la beneficiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză pentru contravaloarea lucrărilor efectuate dacă întrerupe definitiv lucrările la imobilul obiect al înstrăinării, din cauze neimputabile vânzătorului, prevederea respectivă reprezintă o veritabilă clauză de agravare a răspunderii contractuale şi este valabil asumată, întrucât priveşte drepturi de care partea poate să dispună.
În acest caz, atâta vreme cât cumpărătorul a întrerupt definitiv lucrările la imobil, acesta nu are deschisă, pentru recuperarea contravalorii lucrărilor efectuate, calea lui actio de in rem verso împotriva vânzătorului, întrucât este activată clauza de agravare a răspunderii prevăzută în contract.[ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 696 din 27 februarie 2015, www.scj.ro]
Îmbogățirea fără justă cauză permite ca partea care a sărăcit să poată cere de la partea care s-a îmbogățit, strict ceea ce prima a pierdut iar cea de-a doua a acumulat fără justă cauză, drept pentru care nu se poate susține că patrimoniul intimaților ar fi sporit cu contravaloarea unor penalități de întârziere, cu alte cuvinte trebuie apreciat că intimații s-au îmbogățit cu chiria pe care ar fi trebuit să o plătească dacă ar fi ocupat locuința socială în baza contractului de închiriere, chirie care o bază legală, și nu cu penalitățile de întârziere care pentru a putea fi calculate ar fi trebuit să aibă un fundament contractual. [Tribunalul Covasna, Decizia civilă nr. 520/2016, www.rolii.ro]
Pentru soluționarea unei acțiuni fundamentate pe temeiul de drept al îmbogățirii fără justă cauză, trebuie analizate două condiții juridice, respectiv absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și trei condiții materiale, și anume: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu, ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături sau corelații directe între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
În ceea ce privește instituția accesiunii, condițiile ce trebuie analizate pentru incidența acesteia sunt distincte de cele necesare pentru soluționarea unei actio de in rem verso, numai restituirea despăgubirilor având la bază principiul îmbogățirii fără justă cauză; iar teoria accesiunii presupune exercitarea dreptului potestativ de accesiune și diferențierea întinderii creanței de restituire, în funcție de buna sau reaua-credință a celui care ridică o construcție sau o lucrare pe terenul celuilalt. [ICCJ, Secţia I civilă, Decizia nr. 601/2014, www.scj.ro]