Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
Instanţa civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveşte vinovaţia autorului faptei ilicite; in schimb, este legata in ceea ce priveşte fapta şi vinovaţia autorului in cazul unei hotarari penale definitive de condamnare.
Nu poate fi reţinuta teza adoptata de prima instanţa in sensul ca ar exista dubii ca intimatul-contestator ar fi autorul abaterii disciplinare descrise in cuprinsul deciziei. Dimpotriva, respectiva fapta intruneşte in acelaşi timp elementele constitutive ale unor infracţiuni pentru savarşirea carora contestatorul a fost condamnat definitiv la pedeapsa inchisorii.
Ar fi nerezonabila şi contradictorie aplicarea unei alte sancţiuni disciplinare decat cea prevazuta de art. 248 lit. e) din Codul Muncii in condiţiile in care contestatorul-intimat a fost condamnat penal in mod definitiv, iar sancţiunea penala aplicata a fost şi ea drastica (inchisoarea).
Nu poate fi omis faptul ca in conformitate cu prevederile art. 8 din Codul Muncii, raporturile de munca se intemeiaza pe principiul bunei credinţe. Or, de buna credinţa trebuie sa dea dovada atat angajatorul cat şi salariatul pe tot timpul derularii acestor raporturi. In masura in care una dintre parţile contractului individual de munca işi incalca in mod flagrant aceasta obligaţie (cazul contestatorului), relaţiile de munca nu mai pot fi menţinute, cu toate consecinţele decurgand de aici. [Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a Civila şi pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 4111R din 26 iunie 2014]