Art. 1.374. Corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane

(1) Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.

(2) Nicio alta persoana, in afara comitentului, nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.

Dispozitia art. 1374 alin. (1) se refera doar la cazul in care este vorba de raspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor. Este ignorata situatia in care autorul faptei prejudiciabile este un interzis judecatoresc. Asa fiind, se pune problema corelatiei dintre raspunderea diferitelor persoane care ar putea fi chemate de lega sa repare prejudiciul cauzat de acesta. Daca interzisul judecatoresc este un minor cu varsta intre 14-18 ani si are parinti, el se afla si ramane sub ocrotirea parintilor, care au obligatia generala de a-l supraveghea; ei vor raspunde pentru prejudiciile cauzate, cu exceptia cazului in care fac dovada ca in momentul savarsirii faptei ilicite o alta persoana avea obligatia de a-l supraveghea.
In lipsa unei reglementari exprese, problema devine mai dificil de rezolvat atunci cand minorul aflat sub interdictie ajunge la varsta majoratului si ramane mai departe in aceeasi situatie juridica ori in cazul in care punerea sub interdictie vizeaza o persoana ajunsa deja la varsta majoratului, ipoteze in care instanta de tutela trebuie sa-i numeasca un tutore. Fata de tacerea legii, credem ca se va aplica, mutatis mutandis, aceeasi regula ca in cazul raspunderii pentru prejudiciul cauzat de unminor. Asadar, obligatia de supraveghere si raspunderea generala vor reveni tutorelui interzisului; el nu va raspunde doar atunci cand va putea face dovada ca sunt indeplinite conditiile raspunderii altei persoane, care avea obligatia de a-l supraveghea pe interzisul judecatoresc in momentul in care a savarsit fapta ilicita si a cauzat prejudiciul injust suferit de victima. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 490]

Potrivit dispozitiilor alin. (1) al art. 1374 C. civ., pentru a li se inlatura raspunderea (…), parintii trebuie doar sa faca dovada indeplinirii cerintelor raspunderii unei alte persoane, care avea obligatia supravegherii minorului in momentul savarsirii de catre acesta a faptei culpabile. Practic, parintii trebuie sa faca dovada existentei pentru alta persoana a obligatiei de supraveghere a minorului in baza legii, a unui contract sau a unei hotarari judecatoresti, precum si faptul ca, in momentul savarsirii faptei prejudiciabile de catre minor, nu existau imprejurari care sa conduca la inlaturarea raspunderii acesteia.
O astfel de situatie s-ar putea ivi atunci cand un minor, caruia i-a fost stabilita locuinta la o alta persoana in conditiile art. 400 alin. (3) C. civ., savarseste o fapta prin care cauzeaza un prejudiciu. Potrivit legii, obligatia supravegherii, precum si toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestui minor apartin persoanei respective, chiar daca exercitiul autoritatii parintesti ramane parintilor. Aceasta persoana, care avea obligatia supravegherii copilului, va fi responsabila pentru prejudiciul cauzat unui tert prin fapta acestuia.
Daca insa, in momentul savarsirii faptei prejudiciabile, minorul nu se afla sub supravegherea acestei persoane, ci este in vizita la parintii sai, acestia vor fi responsabili pentru prejudiciul cauzat unei terte persoane.
Legea nu face distinctie daca neindeplinirea conditiilor de catre persoana care avea obligatia supravegherii minorului se datoreaza sau nu chiar culpei parintelui. Atata vreme cat aceste conditii nu sunt indeplinite, raspunderea parintelui se reactiveaza, aceasta fiind o raspundere obiectiva, fondata, potrivit art. 1372 alin. (3) C. civ., nu doar pe obligatia sa legala de supraveghere, ci si pe modul de indeplinire a indatoririlor decurgand din exercitiul autoritatii parintesti, cu alte cuvinte, pe modul cum a crescut si a educat propriul copil. [C.M. Craciunescu in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Volumul III. Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 570-571]

Delegarea exercitiului autoritatii parintesti determina si delegarea raspunderii pentru prejudiciul cauzat prin fapta minorului. [C.M. Craciunescu in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 571]