Art. 1.385. Intinderea reparatiei

(1) Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.

(2) Se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neindoielnica.

(3) Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(4) Daca fapta ilicita a determinat si pierderea sansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a victimei.

Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si reparabil trebuie indeplinite urmatoarele conditii: sansa sa fie reala si serioasa; pierderea sansei sa fie consecinta directa a faptei ilicite sau a altei imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea delictuala; la stabilirea reparatiei sa se tina cont in mod obligatoriu de marja de incertitudine sau de faptul “alea” care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de castig sau evitarii riscului de pierdere. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 417]

Sub aspectul daunelor morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit de minor ca urmare a faptei animalului aflat in paza juridica a paratului instanţa va avea in vedere necesitatea stabilirii unui cuantum al despăgubirilor morale care sa acopere suferinţa fizica si morala provocata de leziunile cauzate, disconfortul pricinuit si eforturile suplimentare pe care a trebuit sa le efectueze minorul in urma vătămării sănătăţii sale. Repercusiunile pe care un asemenea eveniment cu tot ceea ce a implicat acesta le-a avut asupra psihicului acestui minor sunt evidente. Nu sunt susţinute insa afirmaţiile reclamanţilor care arata ca au solicitat daune morale si in ideea ca trebuie sa mai facă o serie de cheltuieli reprezentate de şedinţele la psiholog pentru recuperarea minorului, fără a prezenta insa o programare a copilului la astfel de şedinţe, întrucât una din condiţiile cerute pentru a se obţine repararea prejudiciului ca acesta sa fie cert. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atât in privinţa existentei, cat si in privinţa posibilităţii de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor (dar care este sigur ca se va produce), insa nu si prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine. In condiţiile in care nu s-a făcut dovada prejudiciului viitor si având in vedere faptul ca hotărârea instanţei prin care se acorda despăgubiri sub forma unei sume globale poate avea autoritate de lucru judecat doar in ceea ce priveşte prejudiciul actual la data pronunţării, cu privire la eventualul prejudiciu viitor, nedovedit la acest moment, despăgubirea va putea fi sporita, daca se va dovedi ca a fost cauzata de acelaşi eveniment, intr-o acţiune ulterioara. [Judecătoria Podu Turcului, Sentinţa civilă nr. 91/2014]