(1) Obligatia este divizibila intre mai multi debitori atunci cand acestia sunt obligati fata de creditor la aceeasi prestatie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrans la executarea obligatiei decat separat si in limita partii sale din datorie.
(2) Obligatia este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia nu poate sa ceara de la debitorul comun decat executarea partii sale din creanta.
Obligatia divizibila se caracterizeaza prin coexistenta a doua sau mai multe raporturi de obligatii independente unele de altele. Numarul raporturilor obligationale depinde de numarul creditorilor si debitorilor. De aici rezulta urmatoarele consecinte:
a) daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut si pote fi urmarit numai pentru plata partii sale din datorie [art. 1422 alin. (1) C. civ.];
b) daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea sa din creanata [art. 1422 alin. (2) C. civ.];
c) pentru determinarea „partii” sale de datorie (pentru debitori) sau de drept (pentru creditor), prin art.1423 C. civ., se instituei o prezumtie de egalitate a debitorilor si creditorilor obligati in mod divizibil: „Daca prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligatiii divizibile sunt tinuti fata de creditor in parti egale. Aceasta regula se aplica, in mod similar si in privinta creditorilor”;
d) insolvabilitatea unuia sau unora dintre debitori este suportata de creditor. El nu poate pretinde de la ceilalti debitori si parte sa din datorie apartinand debitorului sau debitorilor insolvabili;
e) punerea in intarziere a debitorului sau intreruperea prescriptiei efectuata de unul din creditori nu produce efecte si in favoarea celorlalti creditori care au ramas pasivi;
f) punerea in intarziere a unui debitor si intreruperea prescriptiei nu au niciun efect in raport cu ceilalti debitori;
g) plata de catre un debitor a cotei sale parti din datorie nu are efect liberator, nici macar partial, pentru ceilalti debitori;
h) de cate ori o obligatie indivizibila este inlocuita cu executarea prin echivalent a acesteia, executarea prin echivalent redevine divizibila (art.1430 C. civ.);
i) de cate ori obligatia solidara face obiectul transmisiunii succesorale, mostenitorilor li se aplica regulile divizibilitatii de drept a obligatiilor (art. 1460 C. civ. chiar si pentru solidaritate) [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 606-607]
Principala observatie care decurge din structura obligatiilor conjuncte vizeaza faptul ca nu se vor naste decat efecte principale. Exigibilitatea individuala si limitata a creantei face ca exceptiile opozabile de catre unul dintre debitorii conjuncti sa nu poata influenta in niciun fel soarta datoriei celorlalti debitori care nu le pot invoca. [A. Almasan in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1493-1494]
In privinta creditorilor conjuncti nu opereaza teoria mandatului mutual generator de efecte secundare, reglementat in materia solidaritatii de art. 1436 NCC. Astfel, novatia, iertarea de datorie, compensatia sau confuziunea nu produc efecte fata de ceilalti debitori, asa cum, dimpotriva, se intampla in cazul indivizibilitatii, partial (a se vedea art. 1431 NCC) ori integral (art. 1432 NCC) sau in cazul solidaritatii, unde exceptiile rezultate din reprezentarea intre debitori tind sa copere atat situatii comune, cat si situatii individuale. Deopotriva, punerea in intarziere a debitorului sau actele intrerupatoare de prescriptie realizate de unul dintre creditori nu profita si celorlalti creditori. [A. Almasan in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1494]