Art. 1.474. Plata obligatiei de catre un tert

(1) Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.

(2) In celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata facuta de un tert decat daca natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de debitor.

(3) Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului. In acest caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.

(4) Dispozitiile prezentului capitol privind conditiile platii se aplica in mod corespunzator atunci cand plata este facuta de un tert.

Prima ipoteza are un camp larg de cuprindere si se refera la eventuala opozitie a debitorului fata de efectuarea platii de catre tert, in conformitate cu alin. (1) al textului legal analizat: creditorul va refuza plata tertului, care a primit in prealabil opozitia debitorului in aceasta privinta. Cu toate acestea, ceea ce primeaza este realizarea interesului creditorului prin plata creantei de catre tert, deoarece legea lipseste de efecte juridice opozitia debitorului, in cazul in care s-ar produce astfel prejudicii creditorului. De remarcat ca textul legal nu conditioneaza opozitia debitorului de anumite motive, plecand de la premisa ca efectuarea platii de catre tert profita debitorului; singura conditionare se refera la aspectul temporal, opozitia trebuind sa ajunga la creditor inainte de momentul platii. [C. E. Zamsa, Efectele obligatiilor civile, Editura Hamangiu 2013, p. 36-37]