(1) Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita.
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia.
(3) Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.
Arvuna confirmatorie este suma de bani (sau alte bunuri fungibile) pe care promitentul-cumparator o da promotentului-vanzator cu ocazia incheierii unui antecontract (de regula, o parte din pretul contractului de vanzare) si care, in caz de neperfectare a contractului din culpa uneia din parti, urmeaza sa fie pierduta ori restituita dublu [art. 1544 alin. (1) si (2) NCC]. Ca natura juridica, arvuna confirmatorie este o clauza penala, deoarece, prin intermediul ei, este evaluat anticipat cuantumul daunelor-interese datorate in caz de neexecutare culpabila a antecontractului. Astfel, in acest caz, arvuna reprezinta atat avans din prestatia datorata, cat si penalitate. [D. Anghel, Comentariile Codului Civil. Contractul de vanzare si contractul de schimb. Editura Hamangiu, 2012, p. 62]
Functia pe care o indeplineste arvuna confirmatorie este aceea de a asigura partile, la momentul incheierii contractului, de executarea intocmai a obligatiei, punand-o la adapost de consecintele neexecutarii culpabile din partea cocontractantului. In doctrina, functia arvunei a fost asimilata unei clauze penale, pentru a o deosebi de acont. S-a spus, de asemenea, ca arvuna indeplineste functia de gaj al acordului dintre parti. [D. Ungureanu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1537]