Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.
Daca arvuna platita are caracterul unei clauze de dezicere (arvuna penalizatoare) potrivit art. 1545 din noul Cod civil, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite. In acest caz partea neculpabila nu se mai bucura de un drept de optiune si nu va mai putea cere executarea contractului, ci numai beneficiul arvunei.
Caracterul arvunei de clauza de dezicere este considerat ca fiind derogatoriu, partile trebuind sa ii confere aceasta caracteritica in mod expres prin conventia incheiata caci fiind o manifestare de vointa clara si categorica nu se poate presupune o derogare da la principiul nerevocarii unilaterale a contractelor sinalagmatice.
Conventia de arvuna nu este ilicita, intrucat, chiar in lipsa ei, potrivit dreptului comun, instantele pot acorda daune-interese compensatorii partii care nu este in culpa astfel incat ea nu constituie un mijloc de imbogatire fara just temei.
Arvuna nu trebuie sa se confunde cu acontul, care consta intr-o suma de bani ce reprezinta o parte din pret. Asfel, in practica judiciara s-a decis ca arvuna trebuie sa rezulte din manifestarile exprese de vointa ale partilor, in sensul ca au dat acest caracter sumei de bani primite la incheierea intelegerii. In lipsa unei conventii de arvuna, suma primita trebuie considerata acont, deci parte din pret, care, in caz de nerealizare a vanzarii, urmeaza a fi restituit. Determinarea caracterului de arvuna sau de acont a sumei platite de cumparator in avans la incheierea contractului este o chestiune de fapt, lasata la libera apreciere a instantei de judecata. [Fl. Motiu, Contractele speciale in noul Cod civil, Editura Universul Juridic 2011, p. 100]
Arvuna este un sistem de garantare apropiat ca regim unei clauze penalizatoare si reprezinta o suma de bani pe care o parte o plateşte celeilalte pentru garantarea angajamentului sau contractual, adica pentru garantarea asumarii, iar uneori, şi a executarii obligaţiilor negociate.
In cazul nefinalizarii contractului sau neexecutarii sale din partea celui caruia arvuna i-a fost platita, ea acţioneaza penalizator, obligand pe acesta la plata unei sume duble celei primite. Aşadar, instituţional, plata arvunei se face anterior incheierii contractului, in vederea garantarii incheierii sau/şi executarii sale, daca in acest caz parţile i-au dat aceasta semnificaţie.
Contrar, plata unui avans are cel puţin doua elemente distinctive in raport cu arvuna: presupune o convenţie deja incheiata şi reprezinta doar o structura de plata treptata a preţului.
Aşadar, intre arvuna şi preţ exista distincţii care nu permit de plano considerarea sinonimiei intre ele. De aceea, in condiţiile in care potrivit antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre parţi, suma de x Euro nu a fot conceputa ca arvuna, ci doar ca avans de preţ, in condiţiile detaliate de parţi, acestei sume nu-i poate fi aplicat regimul juridic incident in cadrul arvunei.
In aceste condiţii, rezoluţiunea atrage repetiţiunea prestaţiilor astfel ca paratul este indreptaţit sa primeasca preţul platit ca avans la incheierea contractului. [Judecatoria Bistrita, Sentinta civila nr. 12726/2012, portal.just.ro]
Clauza de dezicere da dreptul uneia sau ambelor parţi contractante de a denunţa contractul in schimbul unei sume de bani (dezicere) achitata cocontractantului.
Clauza de arvuna se refera la faptul ca actul poate fi desfiinţat unilateral, preţul dezicerii constand in pierderea arvunei platite sau restituirea dublului acesteia (prin convenţia parţilor poate fi considerata tot o clauza de dezicere). [Tribunalul Iasi, Decizia civila nr. 1884/2009, portal.just.ro]