Art. 1.552. Rezolutiunea unilaterala

(1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere.

(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.

(3) In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.

(4) Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. (1).

Articolul 1552 NCC detaliaza noul mod de operarare al rezolutiunii sau rezilierii, si anume prin declaratia unilaterala a creditorului. In conceptia noului Cod civil, in anume situatii, creditorul nu mai este tinut sa recurga la instanta de judecata pentru a obtine rezolutiunea contractului: rezolutiunea poate opera prin simpla declaratie unilaterala a creditorului obligatiei neexecutate. Rolul instantei este redus la verificarea validitatii declaratiei de rezolutiune, cu analizarea indeplinirii conditiilor rezolutiunii, la solicitarea debitorului. Asrfel, daca in contextul primului caz de operare a rezolutiunii, conform art. 1550 NCC, instanta este investita de creditor in vederea pronuntarii rezolutiunii, sesizarea instantei fiin obligatorie, in contextul rezolutiunii unilaterale, sesizarea instantei reprezinta doar o facultate a debitorului pentru controlul judiciar al mecanismului rezolutiunii, si nu pentru operarea efectiva a acesteia. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1646]

O conditie particulara de forma a declaratiei de rezolutiune, subinteleasa, consta in caraterul de notificare a rezolutiunii, in sensul de aducere la cunostiinta a acesteia catre debitor. Aceasta conditie se deduce din dispozitiile art. 1552 alin. (1) NCC. Notificarea trebuie sa fie scrisa si comunicata debitorului. Din acest punct de vedere trebuie facuta o distinctie evidenta intre notificarea prealabila declararii rezolutiunii, care are ca scop punerea in intarziere a debitorului si acordarea acestuia a unui termen suplimentar, si notificarea care reprezinta forma pe care trebuie sa o imbrace declaratia unilaterala de rezolutiune, ca act juridic unilateral, extrem de important in economia institutiei rezolutiunii si a speciei acesteia, rezolutiunea unilaterala. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 439]

Rezolutiunea unilaterala nu trebuie confundata cu denuntarea unilaterala a unei conventii. Daca denuntarea unilaterala, atunci cand este legitima si posibila, reprezinta un act unilateral absolut discretionar al uneia dintre parti, in cazul rezolutiunii unilaterale. desi este un act unilateral, acesta nu este discretionar, in sensul ca respectivul creditor poate declara in mod legitim, unilateral rezolutiunea, doar in masura in care cealalta parte nu si-a executat obligatiile contractuale. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 439-440]