(1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite.
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de rezolutiune.
(3) Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor.
Indiferent de felul ei, rezolutiunea are ca principal efect desfiintarea (retroactiva) a contractului sinalagmatic. (…)Partile urmeaza a fi repuse in situatia anterioara, prin restituirea a ceea ce s-a executat in baza contractului desfiintat, iar, daca este cazul, se va aplica si regula resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, in conditii asemanatoare celor din materia nulitatii. De asemenea, partea care si-a executat obligatia ori s-a declarat gata sa-si execute obligatia poate sa obtina despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabila a obligatiei de catre cealalta parte. In cazul rezilierii, prestatiile deja executate nu se mai restituie, fiind vorba despre o desfacere a contractului (inceteaza efectele viitoare ale contractului) iar nu despre o desfiintare (si pentru trecut) ca in cazul rezolutiunii. [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 185]
Desi un contract este rezolvit, pentru anumite ratiuni, vor supravietui urmatoarele clauze:
a) clauzele contractuale referitoare la solutionarea diferendelor; sunt astfel de clauze: clauzele compromisorii, clauza de alegere a unei jurisdictii, clauze privitoare la solutionarea litigiului prin mediere etc.;
b) clauzele contractului care, in temeiul conventiei partilor, prin natura lor sau potrivit anumitor imprejurari, au o independenta relativa, menita sa le asigure supravietuirea dupa incetarea efectelor contractului; intra in aceasta categorie: clauzele ce prevad penalitati, clauzele care reglementeaza raspunderea contractuala, clauzele de neconcurenta, clauzele care reglementeaza obligatia de confidentialitate, clauzele privitoare la probe etc.
In situatia tuturor acestor clauze, acestea se bucura de o independeta relativa, care este menita sa le asigure supravietuirea in caz de rezolutiune. Pe de alta parte, ar fi si absurd ca anumite clauze care au fost concepute tocmai pentru situatia in care o parte nu si-ar respecta obligatia, sa nu isi mai produca efectele. Spre exemplu, clauza prin care se reglementeaza penalitatile de intarziere pentru neexecutarea obligatiilor. Incetarea contractului nu are ca efect si incetarea efectelor clauzei penale, care isi va produce efectele intre parti pana la indeplinirea obligatiilor restante ce ar fi trebuit platite pana la momentul incetarii contractului.
O alta situatie de exceptie de la aplicarea regulii desfiintarii totale a contractului ca efect al rezolutiunii, il reprezinta rezolutiunea partiala. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 446]