Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
In privinta prescriptiei extinctive, trebuie facuta distinctia intre prescriptibilitatea dreptului de creanta al creditorului si, respectiv, prescriptibilitatea dreptului de a formula actiunea revocatorie. Desi legea nu prevede, pentru admisibilitatea actiunii revocatorii este necesar ca dreptul de creanta al creditorului sa nu se fi prescris extinctiv. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1660]