(1) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul sau daca a refuzat preluarea, cel care a preluat datoria este obligat sa il libereze pe debitor, executand la timp obligatia.
(2) Creditorul nu dobandeste un drept propriu impotriva celui obligat sa il libereze pe debitor, cu exceptia cazului in care se face dovada ca partile contractante au voit altfel.
Preluarea interna de datorie are efecte diferite in raport cu veritabila preluare de datorie, ea obliga pe cel care preia datoria sa faca plata, dar nu ii confera acestuia niciun drept in raport cu creditorul; singurele temeiuri pentru neefectuarea platii rezulta din raporturile cu cocontractantul sau (neexecutarea obligatiilor asumate de acesta in schimbul preluarii datoriei). De asemenea, preluarea de datorie interna nu are ca efect stingerea unor eventuale garantii personale, astfel cum este cazul intr-o preluare de datorie veritabila (stingerea obligatiilor de garantie se produce la momentul efectuarii platii). [C. Rosianu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1696]
Fata de creditor, preluarea interna de datorie nu produce efecte juridice. In cazul in care cel ce s-a obligat fata de debitor sa faca plata nu executa obligatia, creditorul nu se poate indrepta impotriva celui ce s-a obligat a prelua obligatia, ci impotriva debitorului sau, putand folosi garantiile, inclusiv pe cele personale pe care contractul cu debitorul sau i le-a conferit. Bineinteles, debitorul va putea chema in garantie pe cel obligat a-i face plata sau, daca a efectuat plata, va putea regresa impotriva acestuia. [C. Rosianu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1696-1697]