(1) Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa.
(2) Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul.
Remiterea de datorie este un contract a carui incheiere face necesara existenta consimtamantului debitorului. De observat ca, o eventuala renuntare unilaterala a creditoului la dreptul sau de creanta este inopozabila debitorului. In lipsa consimtamantului sau, debitorul are oricand facultatea de a executa prestatia ce o datoreaza chiar si impotriva vointei creditorului, recurgand la procedura ofertei reale de plata, urmata de consemnatiune. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 745]