(1) Daca obiectul vanzarii il constituie un bun viitor, cumparatorul dobandeste proprietatea in momentul in care bunul s-a realizat. In privinta constructiilor, sunt aplicabile dispozitiile corespunzatoare in materie de carte funciara.
(2) In cazul vanzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data incheierii contractului, cumparatorul dobandeste proprietatea la momentul individualizarii de catre vanzator a bunurilor vandute. Atunci cand bunul sau, dupa caz, genul limitat nu se realizeaza, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, daca nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, el este tinut sa plateasca daune-interese.
(3) Cand bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Aceeasi solutie se aplica si in cazul prevazut la alin. (2) atunci cand genul limitat s-a realizat numai partial si, din acest motiv, vanzatorul nu poate individualiza intreaga cantitate de bunuri prevazuta in contract. Daca nerealizarea partiala a bunului sau, dupa caz, a genului limitat a fost determinata de culpa vanzatorului, acesta este tinut sa plateasca daune-interese.
(4) Atunci cand cumparatorul si-a asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat, dupa caz, el ramane obligat la plata pretului.
(5) In sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul.
Constructia pe care proprietarul terenului se obliga sa o edifice si sa o predea dupa receptionare constituie un bun viitor. Potrivit art. 898 pct. 1 din Indrumarul Notarial, iin cartea funciara a terenului se va proceda la inscrierea provizorie a constructiei viitoare. Dificultatea apare insa in delimitarea constructiei ca bun viitor, ce poate face obiectul contractului de vanzare-cumparare si contractul de antrepriza, deoarece ambele operatiuni presupun existenta unui pret si a unui bun ce va fi realizat. De aceea, atentia trebuie acordata criteriilor de diferentiere a celor doua contracte, stabilite de practica judiciara si doctrina, in sensul ca, la vanzare, se contracteaza un bun si nu un serviciu, pretul bunului trebuie sa fie determinat sau determinabil la incheierea contractului de vanzare-cumparare. Pentru calificarea respectivului contract ca fiind de vanzare-cumparare trebuie luat in considerare si raportul existent intre valoarea lucrurilor (materialelor) si valoarea serviciilor. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 199-200]
In lipsa de stipulatie contrara in conventia partilor, cumparatorul ramane obligat sa achite pretul si in situatia in care contractul de vanzare-cumparare are un caracter aleatoriu, spre exemplu in situatia in care obiect al contractului il constituie o „recolta viitoare”. [D. Dumitru in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 615]