(1) Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului.
(2) Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de 5 ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.
Natura juridica a clauzei de rascumparare inserata de parti in contract confera vanzatorului, titilarul acesteia, prerogativa stingerii situatii juridice ce are ca izvor contractul de vanzare incheiat intre parti, prin actul juridic unilateral de vointa ce poate fi calificat ca un drept potestativ patrimonial. Chiar legiuitorul califica optiunea de rascumparare ca fiind un „drept”, prin alin (1) al art. 1758 NCC – „vanzatorul isi rezerva dreptul” -, iar alin. (3) al art. 1760 NCC instituie sanctiunea decaderii din acest „drept de a exercita optiunea de rascuparare” pentru cel care nu consemneaza sumele necesare in termenul legal de o luna. Trasatura fundamentala a acestuia o reprezinta posibilitatea recunoscuta de dispozitiile art. 1758 NCC, ca dreptul vanzatorului sa fie protejat la nevoie prin forta de catre stat. Astfel, in urma exercitarii dreptului de rascumparare instanta poate fi sesizata cu o actiune prin care sa se solicite a se constata rezolvita vanzarea. Corelativ acestui drept al vanzatorului, exista obligatia cumparatorului de a suporta rascumpararea. [D. Anghel, Comentariile Codului Civil. Contractul de vanzare si contractul de schimb. Editura Hamangiu, 2012, p. 224-225]
Vânzare cu opțiune de răscumpărare. Notarea urmăririi împotriva vânzătorilor în cartea funciară. ”Conform art. 1758 alin. 1 N.C.C., vânzarea cu opţiune de răscumpărare este o vânzare afectată de condiţie rezolutorie prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului, iar potrivit disp. art. 1760 alin. 1 N.C.C., efectele vânzării cu opţiune de răscumpărare se stabilesc potrivit dispoziţiilor privitoare la condiţia rezolutorie, care se aplică în mod corespunzător.
Cum dreptul de proprietate dobândit de cei doi petenţi e afectat de o condiţie rezolutorie, conform disp. art. 898 alin. 1 pct. 1 N.C.C., în cartea funciară s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate al soţilor Z.
Conform art. 175 din Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, dacă s-a efectuat o înscriere provizorie, se vor putea efectua noi înscrieri atât împotriva celui intabulat, cât şi împotriva celui înscris provizoriu cu privire la acelaşi drept.
În temeiul dispoziţiilor anterior menţionate şi având în vedere şi cele ale art. 902 alin. 2 pct. 17, conform cărora este supusă notării urmărirea imobilului, se constată că în mod legal s-a înscris în cartea funciară urmărirea imobiliară încuviinţată de Judecătoria Câmpina, cei doi debitori fiind proprietari tabulari până la justificarea înscrierii provizorii.
Doar după ce e justificată, înscrierea provizorie se transformă în înscriere definitivă, in intabulare, cu efect retroactiv, de la data înregistrării, astfel cum reiese din coroborarea disp. art. 898 alin. 1 N.C.C. cu cele ale art. 899 N.C.C.
De altfel, potrivit disp. art. 900 alin. 1 N.C.C., dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar conform art. 1759 alin. 3 N.C.C., dreptul cumpărătorului se consolidează în cazul în care vânzătorul nu exercită opţiunea în termenul stabilit, condiţia rezolutorie care afecta vânzarea fiind considerată a nu se fi îndeplinit.
De remarcat este şi faptul că în conformitate cu disp. art. 902 alin. 1 N.C.C., numai prin notare în cartea funciară drepturile, faptele sau alte raporturi juridice devin opozabile terţilor, dacă nu se dovedeşte că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaştere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate, ori, aşa cum mai sus s-a menţionat, la art. 902 alin. 2 pct. 17 N.C.C. este prevăzut că urmărirea imobilului este supusă notării în cartea funciară.
Faţă de cele ce preced, cum până la termenul de opţiune de răscumpărare dreptul de proprietate al petenţilor s-a înscris provizoriu în cartea funciară, în temeiul disp. art. 898 pct. 1 N.C.C., sub condiţia rezolutorie prevăzută de art. 1758 alin. 1 N.C.C., iar cei doi debitori sunt proprietari tabulari, notarea urmăririi împotriva debitorilor s-a înscris în mod legal, având rol de informare şi de asigurare a opozabilităţii faţă de terţi.” [Judecătoria Câmpina, Sentința civilă nr. 2019/2015, portal.just.ro]