(1) Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creeaza tertilor deliberat o aparenta convingatoare in acest sens raspunde fata de tertii de bunacredinta intocmai ca un asociat.
(2) Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus in eroare decat daca i-a dat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau in cazul in care, cunoscand manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a impiedica inducerea tertului in eroare.
Tertul prejudiciat ar putea apela si la dispozitiile art. 1349 NCC privind raspunderea civila delictuala, deoarece solutia raspunderii „intocmai ca un asociat” ar putea prezenta inconvenientul nerepararii integrale a prejudiciului daca ne raportam la raspunderea limitata a asociatului in anumite tipuri de societati. [P. Piperea in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 707]