(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat are el insusi.
(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.
Alineatul (1)reprezinta transpunerea legislative a principiului nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet – nimeni nu poate sa transfere mai multe drepturi decat are sau ceva ce nu are. Teoria proprietarului aparent este pentru prima data reglementata la nivel legislativ in sistemul nostru de drept. Exceptand situatiile in materie de carte funciara sau in care legea reglementeaza un alt sistem de publicitate, principiul error communis facit ius va permite mentinerea valabilitatii actului juridic care a fost incheiat de cel care nu era titularul dreptului transmis sau constituit. Pentru a fi in fata erorii comune si invincibile este necesara demonstrarea imprejurarilor care au determinat existent acestei erori in privinta titularului dreptului constituit ori transmis, aceasta eroare nefiind prezumata. [A.P. Dimitriu in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 6]
Esenta principiului error communis facit jus, invocat de subdobânditorul cu titlu oneros pentru a obtine pastrarea valabilitatii titlului sau, consta in faptul ca tertul dobânditor este investit cu un drept de proprietate pe care insa nu-l primeste nici de la adevaratul proprietar – cu care nu a contractat – nici de la proprietarul aparent – cu care a contractat, dar care nu detinea dreptul – ci direct de la lege. Asadar, este un mod originar de dobândire a proprietatii, iar nu unul derivat.
Pentru ca o aparenta sa fie creatoare de drept, se cer a fi intrunite mai multe conditii, cumulativ: sa existe o eroare comuna si invincibila; subdobânditorul sa fie de buna-credinta; actul incheiat intre proprietarul aparent si tertul subdobânditor sa fie cu titlu oneros.
Cât priveste prima conditie, exista eroare atunci când situatia de fapt aparenta nu corespunde realitatii de drept. O persoana este in aparenta proprietarul unui bun, dar ulterior se dovedeste ca acest lucru nu era real. Aparenta inselatoare trebuie sa fie nu numai una comuna, adica impartasita public, ci si una irezistibila, greu de descoperit si de evitat, contra careia nicio prudenta umana nu ar permite apararea.
Pentru a putea fi retinuta eroarea comuna si invincibila, subdobânditorul trebuie sa probeze ca a facut toate verificarile apte a confirma existenta in conditii ireprosabile a dreptului celui de la care achizitioneaza. [ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 6587 din 11 iunie 2009, www.scj.ro]