Art. 2.105. Delimitarea

(1) Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor.

(2) In aceasta situatie se aplica, in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.

Depozitul neregulat este un contract translativ de proprietate, depozitarul devenind proprietarul lucrurilor, astfel incat deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate. Ambele parti trebuie sa aiba in acest caz capacitate deplina de exercitiu, intrucat depozitul neregulat reprezinta un act de dispozitie. [Fl. Motiu, Contractele speciale in noul Cod civil, Editura Universul Juridic 2011, p. 311]

Spre deosebire de celelalte varietati de depozit, in cazul depozitului neregulat, depozitarul:
– devine proprietarul bunurilor depozitate\ (suporta riscul degradarii sau pierii lor fortuite); prin urmare, deponentul trebuie sa fie proprietarul bunurilor depozitate;
– poate consuma bunurile depozitate;
– poate culege fructele acestora;
– la scadenta, va restitui bunuri de aceeasi natura, cantitate si calitate cu cele depozitate. [L. Uta, Contracte speciale in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2012, p. 261]

Se pot retine urmatoarele asemanari intre depozitul neregulat si imprumutul de consumatie:
– ambele sunt contracte translative de proprietate;
– debitorul nu restituie bunurile in individualitatea lor.
In ceea ce priveste deosebirile dintre cele doua contracte:
– la depozitul regulat; bunurile sunt pastrate in interesul deponentului; dreptul depozitarului de a folosi bunurile are caracter accesoriu; restituirea se poate face oricand, la cererea deponentului;
– la imprumutul de consumatie: remiterea bunurilor este in interesul imprumutatului; restituirea bunurilor poate fi ceruta numai in termenul prevazut in contract. [L. Uta, Contracte speciale in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2012, p. 262]

Delimitarea dintre imprumutul cu dobanda si depozitul neregulat este uneori mai dificila. De exemplu, o persoana depune o suma de bani pe un termen de un an la o banca, constituindu-se astfel un “depozit bancar”, pentru care “deponentul” incaseaza trimestrial o dobanda procentuala.
In speta de mai sus, se pune intrebarea: contractul incheiat intre persoana si banca este un imprumut cu dobanda sau este un depozit neregulat (raspunsul fiind important sun aspectul regulilor aplicabile contractului)? Calificarea contractului, in aceasta situatie, va depinde, in primul rand, de scopul urmarit de parti (folosinta ori pastrarea, conservarea banilor), dar si de partea contractanta care suporta “pretul” contractului. [L. Stanciulescu, V. Nemes, Dreptul contractelor civile si comerciale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 406]