(1) Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.
(2) Atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.
Semnarea contractului de imprumut de catre „giranţi” nu are semnificaţia unui consimţamant dat pentru acordarea imprumutului debitorului principal, ca o condiţie intrinseca de valabilitate a contractului de imprumut, ci atesta numai obligaţia de garantare a imprumutului, obligaţie asumata prin cele doua contracte de garanţie accesorii faţa de contractul de imprumut.
Vicierea consimţamantului garanţilor, ca semnatari ai contractului de imprumut, nu este de natura sa conduca la nulitatea imprumutului, in ce privesc raporturile dintre creditor şi debitorul principal, ci are ca efect nulitatea garanţiilor constituite, obligaţia principala ramanand pe deplin valabila, dar lipsita de garanţii. [ICCJ, Secţia comerciala, Decizia nr. 3628 din 2 noiembrie 2010, www.scj.ro]