(1) Contractul de cont curent este acela prin care partile, denumite curentisti, se obliga sa inscrie intr-un cont creantele decurgand din remiteri reciproce, considerandu-le neexigibile si indisponibile pana la inchiderea contului.
(2) Soldul creditor al contului la incheierea sa constituie o creanta exigibila. Daca plata acestuia nu este ceruta, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont si contractul este considerat reinnoit pe durata nedeterminata.
Contractul de cont curent este:
– un contract bilateral (sinalagmatic); creditul acordat reciproc de curentisti este de esenta contractului de cont curent;
– un contract intuitu personae ; conform dispozitiilor art. 2183 alin. (3) NCC, in caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre curentisti, reprezentantul incapabilului sau mostenitorul poate denunta contractul instiintand cealalta parte cu 15 zile inainte;
– un contract cu titlu oneros; potrivit art. 2173 NCC, dobanzile curg pentru fiecare suma de la data inscrierii in cont pna la incheierea contului si se socotesc pe zile, daca partile nu convin altfel; conventia partilor credem ca poate privi modul de calcul al dobanzilor iar nu si neachitarea dobanzilor, caz in care contractul ar deveni unul cu titlu gratuit;
– contractul consensual; este valabil incheiat prin simplul acord de vointe al partilor, fara a fi necesara, ad validitatem, nicio formalitate suplimentara;
– un contract cu executare succesiva;
– un contract accesoriu; se incheie in vederea executarii altui contract sau a altor contracte intre aceleasi parti. [L. Uta, Contracte speciale in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2012, p. 168-169]