Atunci cand debitorul principal se libereaza de obligatie invocand incapacitatea sa, fideiusorul are regres impotriva debitorului principal numai in limita imbogatirii acestuia.
In ceea ce priveste obligatiile naturale si obligatiile in cazul carora debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, drepturile in care se subroga fideiusorul sunt drepuri imperfecte, ce nu se pot aduce la indeplinire pe cale de executare silita, fideiusorul neavand practic drept de regres.
Cu toate acestea, atunci cand prin fideiusiune s-a garantat o obligatie de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, fideiusorul va avea un drept de regres, insa numai in limita imbogatirii acestuia.
Pe cale de consecinta, atunci cand obligatia garantata a fost o obligatie naturala, creditorului nu i se recunoaste expres un drept de regres.
Se pune problema daca, in acest caz, fideiusorul il va putea actiona pe debitorul principal in temeiul unei actiuni intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, in conditiile in care acesta a acceptat sa fie fideiusor, fiind pe deplin constient de natura obligatiei garantate. Consideram ca fideiusorul (in calitate de persoana pagubita) se afla in ipoteza prevazuta de art. 1346 lit. c) C. civ., fideiusiunea fiind un act indeplinit pe riscul sau (asumat expres) ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica. [G. Boroi, A. Ilie, Comentariile Codului Civil. Garantiile personale. Privilegiile si garantiile reale, Editura Hamangiu 2012, p.9]