Ipoteca este, prin natura ei, accesorie si indivizibila. Ea subzista cat timp exista obligatia pe care o garanteaza si poarta in intregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecaruia dintre ele si asupra fiecarei parti din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibila sau obligatiile sunt divizibile.
Cu toate ca datoriile se divid de drept la momentul mortii debitorului, ipoteca nu este divizibila. Ceea ce inseamna ca mostenitorii debitorului sunt indivizibil legati la executarea ipotecii, aici neexistand un beneficiu de diviziune. care sa poata fi opus cu succes creditorului ipotecar urmaritor de mostenitorii debitorului. Rationamentul functioneaza si invers, pentru cazul decesului creditorului ipotecar, care lasa mai multi mostenitori ai unei creante divizate mortis causa. In fine, indivizibilitatea ipotecii se proroga si la actiunea ipotecara, in sensul ca ea nu se va divide odata inceputa chiar de un singur co-creditor. Dupa cum, actiunea ipotecara nu se imparte la succesorii creditorului urmaritor nici in caz ca acesta va deceda dupa introducerea actiunii in executarea ipotecii, indivizibilitatea dreptului de ipoteca este o consecinta a naturii sale reale, fiind o regula de la care se poate deroga conventional, fie prin reducrea ipotecii, fie prin renuntarea la ea. [P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p. 156]