(1) Prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta.
(2) Organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.
Consecintele care decurg din caracterul de ordine privata al exceptiei sunt urmatoarele:
– partlle pot modifica durata termenelor de prescriptie;
– partile pot modifica inceputul prescriptiei;
– partile pot modifica cauzele legale de suspendare sau de intrerupere, prin reglementarea de cauze noi, eliminarea cauzelor legale, modicicarea efectelor cauzelor legale; o asemenea posibilitate nu este insa deschisa pentru actiunile derivate din contractele de adeziune, de asigurare si din cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului sau pentru drepturile la actiune de care partile nu pot sa dispuna.
– Renuntarea la prescriptia extinctiva. Noul Cod reglementeaza (dar nu ca noutate, posibilitatea existand si conform vechii reglementari) facultatea renuntarii la prescriptia neimplinita, dar in curs de desfasurare, precum si la beneficiul prescriptiei implinite. Nu se poate renunta la prescriptia care nu a inceput sa curga (o astfel de renuntare este lovita de nulitate absoluta). Fiind un act juridic de dispozitie, renuntatorul la prescriptie trebuie sa aiba capacitatea necesara prntru intocmirea actelor de dispozitie. Astfel, nu poate renunta la prescriptie cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga (art. 2509 NCC). Renuntarea poate fi expresa sau tacita, rezultand din manifestari neechivoce.[A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 438]
In ciuda caracterului de ordine privata, exista si norme imperative care reglementeaza prescriptia extinctiva. Astfel, sunt interzise, sub sanctiunea nulitatii absolute, clauzele care ar declara imprescriptibila o actiune prescriptibila sau, invers, ar declara prescriptibila o actiune imprescriptibila.
Ramane de ordine publica calificarea unei actiuni ca fiind prescriptibila sau imprescriptibila. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 439]