(1) Dispozitiile prezentului titlu constituie dreptul comun in materia prescriptiei extinctive.
(2) Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarari judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul in care acestea din urma ar fi neindestulatoare.
In lipsa unor prevederi exprese, se pune problema daca in actuala reglementare prescriptia dreptului de a obtine executarea silita are un caracter de ordine publica sau de ordine privata, respectiv daca partile pot deroga prin acordul lor de vointa de la regulile referitoare la durata termenelor, inceputul termenului de prescriptie ori cauzele legale de suspendare sau intrerupere.
Raportat la dispozitiile art. 2516 alin. (2) NCC, apreciem ca reglementarea prescriptiei extinctive reprezinta dreptul comun prentru presciptia dreptului de a obtine executarea silita, prin urmare, se aplica si in cazul acesteia dispozitiile art. 2516 NCC. In reglementarea noului Cod de procedura civila (Legea 134/2010), aceasta regula este prevazuta in mod expres, art. 700 NCPC aratand ca “prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Codului civil referitoare la prescriptia extinctiva”. [H. Tit in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012 , p. 947]