Group 1

Art. 2.520. Termenul de prescriptie de un an. Cazuri

(1) Se prescrie in termen de un an dreptul la actiune in cazul:
1. profesionistilor din alimentatia publica sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le presteaza;
2. profesorilor, institutorilor, maestrilor si artistilor, pentru lectiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
3. medicilor, moaselor, asistentelor si farmacistilor, pentru vizite, operatii sau medicamente;
4. vanzatorilor cu amanuntul, pentru plata marfurilor vandute si a furniturilor livrate;
5. mestesugarilor si artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocatilor, impotriva clientilor, pentru plata onorariilor si cheltuielilor. Termenul de prescriptie se va calcula din ziua ramanerii definitive a hotararii sau din aceea a impacarii partilor ori a revocarii mandatului. In cazul afacerilor neterminate, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data ultimei prestatii efectuate;
7. notarilor publici si executorilor judecatoresti, in ceea ce priveste plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele functiei lor. Termenul prescriptiei se va socoti din ziua in care aceste sume au devenit exigibile;
8. inginerilor, arhitectilor, geodezilor, contabililor si altor liber-profesionisti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescriptiei se va socoti din ziua cand s-a terminat lucrarea.

(2) In toate cazurile, continuarea lectiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrarilor nu intrerupe prescriptia pentru sumele scadente.

Solutia logica este de a se aplica regulile privitoare la momentul in care incepe cursul prescriptiei de la art. 2520 alin. (1) pct. 6 si 8 doar in cazul in care nu este prevazut un termen de plata, interpretand textul legal in sensul ca stabileste o regula particulara privitoare la exigibilitatea obligatiei, in masura in care partile nu au convenit altfel. In caz contrar, s-ar putea ajunge la situatia absurda ca o actiune sa fie prescrisa inainte de termenul convenit pentru plata, ceea ce ar fi contrar regulii de principiu care guverneaza presciptia, anume ca aceasta nu poate curge inainte de a se naste dreptul la actiune. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 732]