(1) Cel care, din motive temeinice, nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus prescriptiei poate cere organului de jurisdictie competent repunerea in termen si judecarea cauzei.
(2) Repunerea in termen nu poate fi dispusa decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie.
Textul legal nu face referire expres decat la exercitarea dreptului la actiune in termen, spre deosebire de vechea reglementare, iar interesul sustinerii ei in contextul noii reglementari, apare doar in ipoteza in care paratul ridica prin intampinare exceptia prescriptiei. Daca nu o face, cum prescriptia nu mai este de ordine publica, si nu poate fi ridicata de instanta din oficiu, cererea de repunere in termen ar fi lipsita de obiect, astfel incat formularea sa odata cu cererea de chemare in judecata ne pare ca fiind prematura. Pentru aceste considerente apreciem ca cererea de repunere in termen nu trebuie formulata decat la momentul procesual al raspunsului la intampinare, reglementat de art. 201 alin. (2) C. proc. civ., in conditiile in care prin intampinare a fost ridicata exceptia prescriptiei. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 754]