Art. 2.539. Cererea de chemare in judecata sau de arbitrare

(1) In cazurile prevazute la art. 2.537 pct. 2 si 3, prescriptia este intrerupta chiar daca sesizarea a fost facuta la un organ de jurisdictie ori de urmarire penala necompetent sau chiar daca este nula pentru lipsa de forma.

(2) Prescriptia nu este intrerupta daca cel care a facut cererea de chemare in judecata sau de arbitrare ori de interventie in procedura insolventei sau a urmaririi silite a renuntat la ea, nici daca cererea a fost respinsa, anulata ori s-a perimat printr-o hotarare ramasa definitiva. Cu toate acestea, daca reclamantul, in termen de 6 luni de la data cand hotararea de respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia este considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata sau de arbitrare precedenta, cu conditia insa ca noua cerere sa fie admisa.

(3) Prescriptia nu este intrerupta nici daca hotararea judecatoreasca sau arbitrala si-a pierdut puterea executorie prin implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita. In acest caz insa, daca dreptul de a obtine obligarea paratului este imprescriptibil sau nu s-a prescris inca, se va putea face o noua cerere de chemare in judecata ori de arbitrare, fara a se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.

(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si atunci cand prescriptia a fost intrerupta prin invocarea, pe cale de exceptie, a dreptului a carui actiune se prescrie.

Nu exista nicio ratiune juridica pentru care o cerere anulata pentru vicii de forma sa intrerupa prescriptia fara a exista o hotarare de admiterii a cererii, iar in cazul anularii pentru alte motive, cum ar fi neplata taxei de timbru, sa nu opereze. Conform art. 200 C. proc. civ., anularea cereii se face in camera de consiliu, anterior comunicarii cererii catre parat, asfel incat daca s-ar aprecia ca o astfel de cerere intrerupe prescriptia automat, de plin drept, s-ar putea lasa loc unor abuzuri. Efectul s-ar produce in baza unor cereri incomplete pur formale, care nici macar nu ajung la cunostinta celui in favoarea caruia curge prescriptia. Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste efectul intreruptiv, formularea unei cereri are, in principiu, ca efect curgerea unei prescriptii distincte, aceea de a cere executarea silita in cazul admiterii cererii printr-o hotarare definitiva, ceea ce nu este posibil tehnic daca cererea a fost anulata definitiv.
Pe de alta parte, nu consideram ca aplicarea integrala a dispozitiilor art. 2539 alin. (2) C. civ. si cererilor anulate pentru vicii de forma ar face inutila teza finala a alin. (1). Apreciem ca sensul urmarit de legiuitor prin formularea de la alin. (1) a fost acela de a nu permite o interpretare a textului legal in sensul ca nerespectarea unor criterii formale ale cererii in forma sa initiala nu permite eventual o determinare exacta a pretentiei, fie ea si ulterioara, si astfel nu poate fi stabilit cu certitudine daca a operat intreruperea prescriptiei, sau alte imprejurari cu efect echivalent.
De aceea, in opinia noastra, textul art. 2539 alin. (2) nu distinge intre cazurile de anulare a cererii, si urmeaza ca pentru toate cazrile, inclusiv pentru acelea care privesc vicii de forma, textul sa isi gaseasca aplicarea. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 748]