(1) Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii.
(2) Dispozitiile speciale prin care se cere conditia reciprocitatii in anumite materii raman aplicabile. Indeplinirea conditiei reciprocitatii de fapt este prezumata pana la dovada contrara care se stabileste de Ministerul Justitiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Reciprocitatea presupune ca un stat sa asigure sau sa promita unui alt stat, cetatenilor acestuia un tratament egal sau echivalent cu cel pe care cel din urma il asigura sau il promite. Reciprocitatea este de fapt si de drept.(…)
Reciprocitatea rezulta din existenta unor cazuri in care fiecare stat a dat curs cererilor provenite din celalat stat sau legislatiile din cele doua state stabilesc un regim juridic similar aplicabil cetatenilor straini. (…)Trebuie atrasa insa atentia ca cerinta reciprocitatii este necesara doar in lipsa unui cadru legal intre doua state, ea fiind prezumata intr-un cadru juridic conventional. Spunem acest lucru, intrucat in numeroase tratate internationale se face trimitere la reciprocitate, insa intr-un sens mai larg. [F.G. Pancescu, Drept procesual civil international, Editura Hamangiu 2014, p. 19-20]