(1) Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
(2) Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
(3) In cazul imposibilitatii de a stabili, intr-un termen rezonabil, continutul legii straine, se aplica legea romana.