Art. 20. Efectele publicitatii

(1) Publicitatea asigura opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum si a oricarui alt raport juridic supus publicitatii, stabileste rangul acestora si, daca legea prevede in mod expres, conditioneaza constituirea sau efectele lor juridice.

(2) Intre parti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, dupa caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

(3) Publicitatea nu valideaza dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, ea poate produce efecte achizitive in favoarea tertilor dobanditori de buna-credinta.

(4) Publicitatea nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Indeplinirea formalitatilor de publicitate asigura opozabilitatea raporturilor juridice, iar acolo unde legea prevede in mod expres, valideaza constituirea dreptului sau a efectelor raportului juridic, (constituirea ipotecii imobiliare – art. 2377 NCC). Intre parti si succesorii lor universali ori cu titlu universal se produc efecte juridice depline independent daca au fost sau nu indeplinite formalitatile de publicitate. [A.P. Dimitriu in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 8]

Efectele publicitatii se produc numai in cazul drepturilor, al actelor sau al altor raporturi juridice care au luat nastere cu respectarea legii sau cu recunoasterea lor de catre legiuitor, in cazul faptelor juridice. De asemenea, indeplinirea acestei formalitati nu constituie o modalitate de confirmare a nulitatii actelor juridice care au facut obiectul publicitatii. Dimpotriva, tertii lezati in drepturile sau interesele lor legitime prin inscrierea unor drepturi in registrele de publicitate, pot contesta aceasta inscriere, in conditiile legii. Un exemplu, in acest sens, il constituie rectificarea inscrierii in cartea funciara, cand actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu a fost valabil [art. 908 alin. (1) pct. 1]. [A. Trailescu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 22]