(1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat in conditiile legii.
(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezuma ca el nu exista.
In sens material, publicitatea creeaza prezumtia exactitatii inscrierii drepturilor, a actelor sau faptelor juridice in registrele publice. In cazul tertilor de buna-credinta, aceasta prezumtie este absoluta. (…) In mod simetric, radierea inscrierii unui drept in registrul public creeaza prezumtia stingerii acelui drept. Aceasta prezumtie legala presupune existenta unei concordante depline intre evidenta din registrele publice si situatia juridica reala pe care acestea o exprima. In caz contrar, inscrierile inexacte din registrele publice trebuie corectate pentru a reda exact situatiile juridice la care se refera. [A. Trailescu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 22]