Persoanele juridice de drept public se dizolva numai in cazurile si in conditiile anume prevazute de lege.
In intelesul prevederilor art. 246, legiuitorul a pus semnul egalitatii intre expresiile „dizolvarea persoanelor de drept public” (art. 246) si „desfiintarea persoanelor juridice” pe care o evoca art. 250 NCC?
La o prima vedere, tinand seama de imprejurarea ca din categoria persoanelor de drept public pot face parte, dupa parerea noastra, si persoanele juridice infiintate de autoritatile publice centrale sau locale, s-ar parea ca intre dizolvarea si desfiintarea lor exista o identitate de sens si de regim juridic. La o analiza mai atenta insa, se poate constata si retine ca desfiintarea persoanelor juridice infiintate de autoritatile publice centrale si/sau locale se poate decide ca atare – sub aceasta denumire – doar in cazul unor astfel de categorii de persoane care nu sunt supuse dizolvarii, ca moment de inceput al procesului de disparitie ca subiect de drept, nu este necesara, asa cum se poate deduce din examinarea prevederilor art. 250. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 405]