(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice.
(2) Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile.
(3) Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si de obligatii civile.
Nici o alta fiinta, in afara omului, dupa cum nici o forma de inteligenta artificiala si nici o forma de organizare care nu intruneste conditiile cerute de lege nu poate dobandi calitatea de subiect de drept civil. [G. Buta in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 415]
In viziunea dreptului nostru civil, animalelor nu le poate fi recunoscuta in nicio situatie calitatea de subiecte de drept. [T. Ticlea in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 147]
Necesitatea protejarii animalelor, in special impotriva actelor de cruzime, este vadita si de necontestat. Dar, asa-zisele drepturi ale animalelor, domestice ori salbatice, sunt in realitate o evocare metaforica a unor obligatii ale omului fata de natura si fata de mediul in care vietuieste si cu care interactioneaza, iar dispozitiile legale din care rezulta asa-zisele drepturi nu sunt altceva decat o incercare de civilizare, prin intermediul unor masuri administrativ-coercitive, a comportamentului omului fata de animale, un „indemn ” de a raspunde cel putin cu toleranta la atasamentul si sensibilitatea de care animalele dau dovada adeseori in raporturile cu noi.
Prin urmare, cel putin din punct de vedere al dreptului civil, animalele pot fi eventual privite ca niste bunuri – in masura in care sunt in proprietatea cuiva – sau ca niste lucruri care beneficiaza de un regim de protectie, asa cum au, de fapt, si unele plante. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 82-83]