(1) Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata in conditiile legii.
(2) Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie.
(3) Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa incheierea casatoriei civile.
(4) Conditiile de incheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin prezentul cod.
(5) Casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti.
(6) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii.
Dreptul de a intemeia o familie nu este conditionat de dreptul la casatorie, ci – mai curand – de dreptul de a avea copii, deci de a procrea, precum si de dreptul de a adopta copii. Reciproca este insa valabila: intrucat prin casatorie se intemeiaza intotdeauna o familie, chiar daca sotii nu procreeaza sau nu adopta un copil, rezulta ca dreptul la casatorie implica intotdeauna dreptul de a intemeia o familie. In schimb, alin. (2) al art. 259 consacra doar dreptul fundamental de a incheia o casatorie „in scopul” intemeierii unei familii. Asadar, intemeierea unei familii constituie cauza determinanta a casatoriei. [S.P.Gavrila, Institutii de dreptul familiei in reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangiu 2012, p. 6]
Dreptul la casatorie nu poate fi refuzat cu titlu de sanctiune vreunei persoane cum ar fi, bunaoara, casatoria unei persoane aflate in stare privativa de libertate. [G.C. Frentiu, Comentariile Codului Civil. Familia. Art. 258-534, Editura Hamangiu 2012, p. 8]
Casatoria reprezinta un act juridic conditie (de adeziune la un anumit statut stabilit imperativ de legiuitor) la a carui incheiere partile isi exprima vointa numai in privinta nasterii actului, continutul acestuia fiind predeterminat de norme juridice de la care partile nu pot deroga. [A.Gherghe in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 626]
Cele doua aspecte ale casatoriei, respectiv nepatrimonialitatea si caracterul institutional constituie elemente specifice actului casatoriei, care poate fi, asadar, calificat ca fiind un act juridic bilateral nepatrimonial si o institutie, adica un statut juridic caracterizat prin drepturi si obligatii specifice si reciproce ale sotilor, atat in plan personal, cat si patrimonial. [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 26]