(1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrans sa incheie casatoria.
(2) Clauza penala stipulata pentru ruperea logodnei este considerata nescrisa.
(3) Ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
Cele cuprinse in art. 267 alin. 2 NCC (…) sunt potentiala sursa de confuzii si interpretari contradictorii: fie in sensul ca o clauza penala, convenita de logodnici, chiar daca nu imbraca forma scrisa, se bucura de recunoastere juridica, iar dezdaunarea se va realiza potrivit intelegerii partilor, si nu conform art. 268-269 NCC, fie in sensul ca renuntarea anticipata la dreptul la restituirea darurilor si la dreptul la despagubiri pentru ruperea abuziva a logodnei nu este producatoare de efecte juridice (este o astfel de clauza una penala?), fie, – si inclinam spre aceasta concluzie- termenul „nescris” din finalul textului are semnificatia de „inexistent”, facand trimitere la efectele sanctiunii nulitatii [„contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodata incheiat”- art. 1254 alin. 1 NCC], prin urmare o clauza penala stipulata pentru ruperea logodnei este considerata nula. [E. Florian in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 268]
In materie de logodna,este evident ca o clauza penala nu poate produce niciun efect deoarece logodna nu este un antecontract sau o promisiune de a contracta in termeni clasici. [A. Gherghe in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012 , p. 621]