Art. 31. Patrimoniul. Mase patrimoniale si patrimonii de afectatiune

(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectatiuni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

(3) Patrimoniile de afectatiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cartii a III-a, cele afectate exercitarii unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.

In cuprinsul patrimoniului nu intra drepturile personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la integritate fizica si psihica, dreptul la demnitate, dreptul la nume, la domiciliu, la resedinta etc. Daca print-o fapta ilicita se aduce atingere, o vatamare unui asemenea drept personal nepatrimonial, intre cel indreptatit la despagubire si cel vinovat se naste un raport juridic de raspundere civila delictuala. Dreptul de a cere despagubiri este un drept patrimonial de creanta si intra in continutul patrimoniului persoanei, dar dreptul personal nepatrimonal pentru a carui atingere s-a acordat despagubirea nu intra in acest fel in continutul patrimoniului. [I. R. Urs, P. Ispas, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 4]

Patrimoniul ca universalitate juridica nu trebuie confundat cu universalitatea de fapt, reglementata la art. 541 NCC, care nu permite functionarea principiului subrogatiei reale universale/cu titlu universal, spre deosebire de prima. [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 12]

Masele patrimoniale ce formeaza patrimoniul si care explica caracterul divizibil al acestuia pot fi mase de drepturi (bunuri) sau mase de drepturi si obligatii, adcica universalitati juridice. Daca masele de bunuri pot fi si universalitati de fapt, masele de drepturi si obligatii vor avea intotdeauna temei legal, ca de altfel si anumite categorii de mase, de drepturi, de bunuri reglementate in mod expres de lege. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 122]

Diviziunea patrimoniului isi are intotdeauna temeiul in lege si este justificata de ideea de a afecta drepturi si obligatii unui scop. Ca atare, asa cum se sustine in literatura de specialitate, afectatiunea este scopul divizarii, iar diviziunea este mijlocul prin care se realizeaza afectatiunea. [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 12]