(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate sa incheie orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane.
(2) Fiecare sot poate sa faca singur, fara consimtamantul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni in legatura cu acestea.
(3) In raport cu institutia de credit, sotul titular al contului are, chiar si dupa desfacerea sau incetarea casatoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, daca prin hotarare judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel.
Fiecare sot este liber sa deschida orice cont bancar, singur sau impreuna cu sotul sau ori cu alta persoana, si sa efectueze toate operatiunile posibile in legatura cu acesta (depunere, virament, retragere, plati etc.), fara a avea nevoie de consimtamantul celuilalt sot si indiferent de regimul matrimonial ales.
Aceasta regula se aplica numai in raport cu banca, deci numai pentru aceasta regimul matrimonial al sotilor este indiferent. Fata de banca, prezumtia este irefragabila, pentru ca nu se bazeaza pe pozitia subiectiva a depozitarului, ci pe dispozitia legala, care devine astfel de ordine publica. Banca nu are dreptul de a da informatii celuilalt sot asupra conturilor si nici nu ii poate elibera sumele de bani depuse de clientul sau, pentru ca incalca secretul profesional.
In schimb, in relatiile dintre soti, aceasta prezumtie are o aplicare limitata, deci sotul titularului de cont poate dovedi ca dreptul de proprietate asupra sumelor respective ii apartine si poate apela la justitie pentru recuperarea lor. Prezumtia se impune si sotului netitular, care o poate inlatura numai prin blocarea judiciara a contului (hotarare judecatoresca executorie), insa nu este o prezumtie de proprietate. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 76-77]