Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.
Daca bunul este dobandit in timpul regimului matrimonial al comunitatii legale de unul dintre soti, insa prin valorificarea unui drept de creanta nascut inainte de nasterea comunitatii, bunul va fi comun in devalmasie, cu conditia sa nu fie considerat bun propriu, conform art. 340 C. civ., indiferent de sotul care este titularul dreptului de creanta. Solutia este fireasca, intrucat, in legatura cu acest bun, sunt intrunite toate cerintele stipulate de art. 339 C. civ. pentru a fi considerat un bun comun in devalmasie, adica: este dobandit in timpul regimului matrimonial al comunitatii legale; unul dintre dobanditori are calitatea de sot; bunul nu este considerat de lege bun propriu sotului dobanditor. Pentru creanta in temeiul careia unul dintre soti a dobandit bunul respectiv, si care este bun propriu, acesta are, in raport cu celalalt sot, un drept de creanta fondat pe “contributia” sa la dobandirea bunului respectiv. [I. A. Cionca, Partajul bunurilor comune ale sotilor. Editura Universul Juridic, Bucuresti 2015. p. 88]