In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Nu se poate aprecia că incidenţa dispoziţiilor Noului Cod civil, de imediată aplicare, constituie o „schimbare a împrejurărilor” avute în vedere în procesul de divorţ, în sensul dispozițiilor art. 403 NCC. [Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 408/2014, portal.just.ro]
Modificările legislative aduse de Noul Cod civil, prin reglementarea autorităţii părinteşti, reprezintă o „schimbare a împrejurărilor”, în sensul dispoziţiilor art. 403 Noul Cod civil, fiind de necontestat că, prin înlocuirea la 1 octombrie 2011, a vechiului Cod al familiei, cu Noul Cod civil, s-a realizat o modernizare a legislaţiei vizând familia, în acord cu noile realităţi sociale marcate în special de aderarea la Uniunea Europeană, fiind reglementată pentru prima dată în mod expres instituţia autorităţii părinteşti, ce recunoaşte dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuţi şi îngrijiţi de ambii părinţi. [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 537 din 10 iunie 2014, portal.just.ro]
Schimbarea modului de exercitare a autorității părinteşti. Plecarea mamei copilului în străinătate. Modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinților divorțați față de copiii minori se face, potrivit art. 403 Cod civil în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la data luării măsurilor.
Autoritatea părintească desemnează ansamblul drepturilor şi obligațiilor pe care le au părinții de a veghea asupra dezvoltării copilului şi de a lua decizii referitoare la toate aspectele vieții acestuia – educație, pregătire şcolară, activități extraşcolare, sănătate, etc.
Împrejurarea că reclamanta după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț a plecat într-o altă țară şi doreşte să-l ia şi pe copilul căruia i s-a stabilit locuința la mamă, nu are nicio influență asupra exercitării autorității părinteşti de către ambii părinți.
Aşa cum corect a reținut instanța de apel, stabilindu-se locuința copilului la mamă, nu s-a limitat din punct de vedere spațial locul în care domiciliază mama împreună cu copilul.
În ceea ce-l priveşte pe pârât, reclamanta nu a invocat şi nu a dovedit nici un motiv întemeiat pentru care s-ar impune ca exercitarea autorității părinteşti să-i revină numai ei, în conformitate cu dispozițiile art. 398 alin. 1 Cod civil.
Faptul că reclamanta a plecat în străinătate, exercitarea autorității părinteşti asupra copilului se face de către ambii părinți, aceasta implicând ca în vederea deplasării copilului în străinătate ambii părinți să-şi dea acordul, iar pârâtul nu îşi dă un astfel de acord, nu constituie un motiv întemeiat ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
În condițiile în care pârâtul refuză să-şi dea acordul pentru plecarea copilului în străinătate, copilul are locuința stabilită la mamă, iar mama are domiciliul în străinătate, reclamanta are la dispoziție procedura specială reglementată de art. 18 alin. 2 teza finală din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 17 alin. 2 din Legea
nr. 248/2005.
Prin urmare, constatând că în cauză interesul superior al copilului nu reclamă exercitarea autorității părinteşti de către un singur părinte, iar refuzul nejustificat al unui părinte de a-şi da acordul pentru deplasarea copilului în străinătate poate fi suplinit prin mijloace procedurale speciale, altele decât înlăturarea acestui părinte din exercițiul exercitării autorității părinteşti, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat. [Curtea de Apel Cluj, Secția I-a civilă, Decizia nr. 3871 din 4 octombrie 2013, www.curteadeapelcluj.ro]