(1) Prin hotararea de admitere a actiunii instanta se pronunta si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritatii parintesti si obligatia parintilor de a-l intretine pe copil.
(2) In cazul in care admite o actiune in contestarea filiatiei, instanta poate stabili, daca este cazul, modul in care copilul pastreaza legaturi personale cu acela care l-a crescut.
Sugeram ca in cazul admiterii actiunii in tagada paternitatii (sau in celelalte actiuni referitoare la filiatie) copilul sa poarte numele mamei dobandit de aceasta prin filiatie (numele de fata, atunci cand sotii au un nume comun). Aceasta pentru ca, desi paradoxal, prin admiterea actiunii in tagada paternitatii, copilul devine din afara casatoriei (si acest lucru este de necontestat), totusi aceasta imprejurare importanta atat in viata sotului mamei, cat si a copilului nu este evidentiata prin numele sau; purtarea in continuare a aceluiasi nume este pur si simplu impotriva realitatii. Pentru cei din jur se creeaza aparenta ca respectivul copil il are drept tata pe sotul mamei, desi nu acesta este adevarul. Este foarte posibil ca in timp aceasta aparenta sa nu convina nici chiar copilului. De alta parte, nu este deloc in interesul copilului ca pe parcursul existentei sale sa sufere mai multe schimbari de identitate si nici ca el sa nu aiba acelasi nume cu mama sa. Or, in urma tagadurii paternitatii devine extrem de posibila desfacerea casatoriei prin divort cand, de regula, mama sa va reveni la numele stabilit prin filiatie (si oricum numele de familie dobandit de ea prin casatorie trebuie privit ca un nume de folosinta). [O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele in reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangiu 2013, p. 201]