(1) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, daca adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor, precum si atunci cand adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.
(2) Daca adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi desfacuta la cererea celor care ar fi venit la mostenire impreuna cu adoptatul sau in lipsa acestuia.
(3) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului numai dupa ce adoptatul a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii, chiar daca faptele au fost savarsite anterior acestei date.
Posibilitatea desfacerii adoptiei la cererea adoptatorului sau a adoptatului, pentru motivele aratate in art. 477 NCC, constituie o lovitura grava data principiului asimilarii adoptiei cu filiatia fireasca si irevacabilitatiii adoptiei. Sustinem aceasta, intrucat, daca un copil savarseste o fapta penala impotriva parintilor sai, acestia nu pot rupe legatura de filiatie, ci pot sanctiona aceasta atitudine prin refuzul intretinerii (art. 526 NCC), dezmostenire etc. Daca, dimpotriva, un parinte comite fapte grave impotriva copilului sau, acesta poate fi decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau fata de copil poate fi luata o masura de ocrotire, dar relatia de rudenie nu inceteaza. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 262]