(1) Cel declarat mort este socotit ca a incetat din viata la data pe care hotararea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotararea nu arata si ora mortii, se socoteste ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.
(2) In lipsa unor indicii indestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a celei din urma zile a termenului prevazut de art. 49 sau 50, dupa caz.
(3) Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta sa fi decedat la acea data. In acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotararea de rectificare.
Actiunea in rectificare poate fi formulata de orice persoana interesata, iar instanta este tinuta sa noteze cererea si in cartea funciara, in ipoteza existentei de bunuri imobile. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 237]
Competenta rectificarii datei mortii ii apartine tot instantei care a pronuntat hotararea declarativa de moarte. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 58]