(1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile.
(2) Sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii.
(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil.
Subrogatia reala nu trebuie confundata cu fungibilitatea economica. Fungibilitatea economica, asa cum am aratat reprezinta o calitate a unui bun de a putea fi inlocuit cu un alt bun in executarea unei obligatii. Subrogatia doar terminologic inseamna tot inlocuire, insa sensul de inlocuire este altul, este sensul de inlocuire a valorii economice a bunului care pleaca, spre exemplu, intr-un alt patrimoniu in caz de vanzare-cumparare si valoarea banilor care inlocuieste acel bun cu toate consecintele sub aspectul regimului juridic aplicabil. In concluzie, notiunea de subrogatie reala este diferita de notiunea de fungibilitate a bunurilor, care prezinta importanta in ceea ce priveste posibilitatea debitorului de a se elibera de obligatie, efectuand o alta prestatie care sa vizeze un alt bun fata de bunul principal avut in vedere de parti la momentul incheierii contractului. Prin urmare, nu trebuie sa existe nici o indoiala ca sfera de aplicare a celor doua concepte juridice este diferita. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 128]